Hotel Faros II… 2 stele… (oare Faros I era de 1 stea?)
Prima vizionare a camerei le-a adus Grecia întro lumină nouă:
„Bă, ăsta e jacuzzi, ah?”
„Hai să facem baie amândoi… ca să terminăm mai repede!”
Cazare în 2 camere, câte 3 persoane după cum urmează: camera 1 = 2 multimediști + 1 automatist (fetele) și camera 2 = 2 calculatoriști + 1 mecatronist (cică băieții, deși apar bănuieli în privința sexului unuia dintre ei).
Acest episod al existenței inginerilor se reduce la drumuri de recunoaștere, somn din plin și căutări disperate de anunțuri imobiliare.
Dar să începem cu începutul: prima seară în Pireu! Lihniți de foame și teribil de obosiți, dar proaspăt spălați (măcar atât!), pleacă orbește în căutarea unui local ieftin și îndestulător, întrucât unii dintre ei aveau multe de umplut.
Prețurile mari din vitrinele pe lângă care trec îi îndreaptă spre zone mărginașe ale suburbiei nou numite oraș. Se hotărăsc să se oprească întrun fel de restaurant cu aspect de autoservire, unde mănâncă și se simt pentru prima dată cu adevărat bine primiți… oarecum normal, având în vedere că dădeau bani pe ce mâncau și că patroana/bucătăreasa/chelnerița nu părea a fi grecoaică.
Întorcându-se la hotel s-au bucurat de prima conexiune la Internet de câteva zile, pe dial-up, incomparabil zic ei la acest moment dat cu fibra de acas’ (amintindu-și ulterior, au regretat până și lipsa acelei firave legături cu „home, sweet home!”).
În timpul acestei prime nopți pe tărâm străin, somnul îndelung așteptat al multimediștilor este deranjat de automatist. În jurul orei de 1:30 a.m., automatistului, mai mult somnambul decât treaz, i se năzare că este 8:30 dimineața următoare… Se spală pe față, se îmbracă pe întuneric și se duce la unul dintre multimediști:
„Multimedist! Multimedist!! Multimedist!!!”
Orice zgomot este deja infim, de-abia dacă trece de sforăitul celuilalt multimedist, așa că automatistul recurge la metode violente întru a-l trezi: pune mâna pe multimedist și începe să zgâlțâie! Poate dacă nu ar fi fost atâta oboseală la mijloc, multimedistul în cauză s-ar fi speriat văzând un om negru, cu ochelari, aplecat peste patul lui în mijlocul nopții… Dar câteodată are și oboseala beneficiile ei… Așa că prezența de spirit forțează din el întrebarea logică:
„Eh?!?”
„E 8:30! Trezește-te!”
„Eh???”
Întrun efort enorm de voință, multimedistul se întinde după telefon.
„Automatist! E 1:30!”
„Nu, e 8:30, am pus eu ceasu’ să sune!”
Deja deranjat, multimedistul se întinde după al doilea telefon (că doar este român, iar primul fusese Cosmote-ul). La naiba, tot 1:30 arăta!
„…???”
…
„Și eu ce fac acum? Sunt deja îmbrăcat!” zice automatistul.
(Pauză de gândire!)
„Culcă-te așa!”
Doar 7 ore mai târziu o alarmă infernal de isteric începe să sune… Multimedistul care fusese trezit în mijlocul nopții se chinuie s-o ignore… și se chinuie… și se chinuie… Dar e mai insistentă decât oboseala lui! Ridicând capul mijește ochii spre automatist.
„Iar nu mă lași să dorm? Am fumat în pat înainte de a mă culca??” își spune în gând.
Automatistul, la fel de pierdut, identifică totuși sursa și îndreaptă un deget tremurând spre patul celuilalt multimedist. Ducându-se amândoi la patul lui, observă că telefonul în cauză se odihnea pe perna sa, acționând ca paravan la respirația lui.
Lucrurile se precipită de aici înainte, întrucât eroii noștri își plătesc a doua zi de ședere la hotel și încep să se agite pe tema cazării.
Agențiile la care tot sună nu au personal care să vorbească engleză…
Anunțurile de pe stâlpii de pe stradă sunt pentru concerte de manele…
Tipa de contact de la universitate nu are cum să găsească apartament cu 6 camere (nu că ar fi sugerat ei că vrea fiecare camera lui, dar asta a înțeles mitica de ea)…
Pe blocuri scria în greacă…
….
Spre marele lor noroc, mecatronistul s-a găsit rudă cu o tipă care s-a oferit să sune pentru ei la anunțurile imobiliare din ziarul SĂPTĂMÂNAL (și DA, SINGURUL ziar local)… noroc chior, având în vedere că tipa vorbește greaca!
Astfel, în a 2-a seară de respirat aer mediteranean, inginerii noștri au descoperit că băștinașii, în spiritul revoltei împotriva trend-ului american, au propriul lor McDonald’s: Goody’s! (Original, nu?)
Și astfel, eroii noștri și-au găsit cazare! Întrun apartament cu 1 sufragerie, un dormitor conform regulilor elene + 1 dormitor improvizat pe o bucată sănătoasă din terasa nesimțit de mare, la etajul 6 al unui bloc întro zonă rezidențială! Ok, poate nu era exact ce voiau ei, dar prețul era mai mult decât convenabil și aveau la îndemână cam tot ce lăsaseră chiriașii de dinaintea lor (inclusiv câteva chestii de care chiar nu voiau să știe, cum ar fi flocii).
Proprietăreasa este o tanti pe la 50 de ani, care s-a prezentat îmbrăcată întrun trening mov, cu ștrasuri în glugă (e la modă aici!). Și Manuel… Manuel… este fiul ei… vorbitor fluent de limba engleză… uimitor de fluent!… Manuelito… cu cerceluș în urechiușa stângă… are tendințe accentuate de… (vă las pe voi să subînțelegeți!)
>-
